LEGUME | 3C SportAutism Consulting

Legumele primaverii

Ridichile

Ridichile sunt apreciate pentru savoarea distincta pe care o aduc in meniu, ele putand fi consumate ca o gustare la inceputul mesei sau alaturi de alte cruditati, in salate. Sunt foarte interesante din punct de vedere nutritional si au o valoare energetica modesta.

Ridichile participa in mod activ la incarcarea cu minerale si vitamine a organismului, mai ales prin continutul lor bogat in potasiu, magneziu, calciu si vitamina C. Sunt bogate in fibre vegetale si fac parte din legumele cu rol in prevenirea cancerului. Contin si provitamina A, acid folic si fier. Culoarea ridichilor este data de antociani, pigmentii rosii sau purpurii, prezenti la suprafata legumei. Acesti pigmenti fac parte din „factorul vitaminic P” care consolideaza in organism actiunea vitaminei C si creste rezistenta micilor capilare sangvine.

Glucozidele prezente in ridichi sunt responsabile de savoarea lor usor picanta, atat de caracteristica. Aceste substante stimuleaza secretiile digestive si apetitul dar sunt mai mult sau mai putin tolerate, in functie de persoana. Pentru a ameliora toleranta trebuie sa alegeti ridichile mici si tinere, sa le consumati proaspete si sa le mestecati bine.

Sugestie de utilizare

Salata japoneza: taiati rondele fine de ridichi, amestecati-le cu peste crud, marinat, taiat in lamele fine (sardine, ton) si adaugati hrean si sos de soia.

Salata verde

Salata verde poate fi consumata cruda sau in salate si constituie un aliment sanatos, fiind apreciata si introdusa in regimurile de slabire, pentru aportul sau energetic scazut (13 calorii la 100 grame) si pentru faptul ca are proprietatea de a conferi senzatia de satietate.

Contine, de asemenea, o mare densitate de minerale si vitamine. Poate fi consumata si in combinatie cu alte legume dar si cu alte alimente. Pe de alta parte, i se atribuie si o anumita influenta sedativa si hipnotica asupra organismului uman.

A mai fost numita si „planta eunucilor”, din cauza actiunii sedative pe care o exercita asupra aparatului genital, proprietate care i-a fost recunoscuta de-a lungul secolelor si care a facut din ea un simbol al castitatii.

Despre SFECLA ROSIE

Imprieteniti-va cu ea, este o garantie a sanatatii pe termen lung!

Scurt istoric:

Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios.

Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export.

Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.

In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla.

In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imparatul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla.

In Romania, sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.

Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale. Este adevarat!

Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.

La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert in prealabil sfecla.Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani.

Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.

Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier.

Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari.

Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, previne aparitia cosurilor, a furunculozei si caderea parului.

Lipsa de zinc afecteaza vederea si poate provoca infarctul miocardic.

Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar din sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnic persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei.

De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei.

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei, atat tuberculii cat si frunzele.

Tratamente interne

Alcoolismul – Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.
Amigdalita – In medicina populara se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
Anemia – Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana. Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda).
Bronsita cronica – Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi, dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
Constipatia – ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara). Se pun la fiert 5 l de apa de izvor si cand da in clocot se adauga 500- 700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara, se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv la bere. Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero). Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
Curatarea organismului – de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor arterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
Curatirea sangelui – intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt; peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100- 150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
Depuneri de colesterol, constipatie – trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
Dezintoxicarea – un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.
Disbacterioza – flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece.
Gripa, raceala – se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.
Hipertensiunea – in medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.
Hipertensiunea cu dureri de cap si edem al picioarelor – se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.
Litiaza renala – se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja si se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel incat sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
Menopauza – deseori in functie de perioada climacterica, apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
Pietre in colecist – ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa.

Tratamente externe

Guturaiul – se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
Lichen, eczeme, arsuri – se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.
Limfostaza (elefantiazis) – edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si o infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
Mastopatia – terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.
Paradontoza – se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).

Test de sanatate cu suc de sfecla

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei.

Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari.

De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.).

Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu:

Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.

Vin tonic din sfecla

In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste „7 pahare”.

Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi.

Cantitatea – 1750 ml – reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani.

Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.

Sfecla si Cancerul

Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani.

Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul.

Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii..

Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie.

Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.

Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii.

Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte batut.

In Centrul Oncologic de la Moscova li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate.

Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.

Leusteanul

De la magie, in farmacie

Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele.

Numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir magic, foarte eficient.

Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile.

Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsit din traditionalele borsuri romanesti este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat.

Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie – atunci cand este dozat corespunzator – si un remediu eficient intr-o multitudine de boli.

Inainte, insa, de a vedea care sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa vedem cum se prepara si cum se administreaza acest… zarzavat-medicament.

Modalitati de preparare si de administrare

Sucul

Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.

Leusteanul ca adaos in mancare

In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana si nu in timp ce este pe foc.

Vinul de leustean

O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la macerat, in 750 ml de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide.

Tratamente interne

Litiaza renala (pietre la rinichi) – un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcovi, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa.

Leusteanul inflorit

Cistita – pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat.
Retentie de urina – se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale. Suplimentar, se consuma sucul de leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta si la eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism.
Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara – se mesteca 1-2 frunze proaspete de leustean inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice, deoarece stimuleaza secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei.
Anorexie – cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.
Balonare – contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata vreme de… 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de „vina” pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean.
Sindromul colonului iritabil – adjuvant in colita, se recomanda consumul de leustean proaspat, in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei cani de infuzie combinata de frunze de leustean, de doua ori pe zi. Un studiu recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale volatile, cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de semintele de in etc.)..
Colica intestinala, spasme digestive – se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste afectiuni.
Indigestie, dispepsie – se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa.
Raceala, gripa – pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.
Bronsita, tuse productiva – se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.
Febra, febra intermitenta – se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de leustean pe zi. Acest preparat scade temperatura corpului printr-un mecanism oarecum asemanator aspirinei, producand transpiratie si vasodilatatie.

Nu lipseste din nici o ciorba

Amenoree – se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma 15 grame de frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul aparatului genital feminin.
Ciclu menstrual dureros – vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide.
Circulatie periferica deficitara – se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile.
Dureri de cap, migrena – se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului.

Tratamente externe

Pete pe piele – se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana.. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.
Reactii alergice la nivelul pielii – frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.
Dureri de gat, amigdalita – se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).

Semintele de leustean

Gingivita, ulceratii in zona bucala – se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor lezate.
Miros neplacut al transpiratiei – in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca aroma leusteanului este adesea folosita in… parfumurile de lux, carora le da o tenta de prospetime, de naturalete.
Arsuri de gradele I si II – se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor distruse.
Amigdalite, faringite, laringite – se consuma frunze proaspete de leustean si, suplimentar, se face gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze si seminte de leustean. Este un tratament cu efecte calmante si antiinfectioase.

Precautii si contraindicati

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale.

LEUSTEANUL – PLANTA MAGICA

In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de „zburatori si alte ispitiri necurate”. De altfel, pe tot teritoriul Romaniei se credea ca cele mai bune remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata. In nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea Mare si administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metoda de exorcizare. De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de leustean alunga
gandurile negre.

In Franta, in Provence, se spunea ca femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste.

In Italia, in provincia Liguria, se credea ca persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de radacina de leustean vor deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.)

Un zarzavat miraculos: PATRUNJELUL

Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente

Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde „petros” inseamna piatra, iar „selinon” telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de… telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite „deochiuri” sau „facaturi”. In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale „rudelor” sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.

Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel

Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare patrunjelul ca medicament:

Sucul

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Salata

Pentru… cerul gurii: sandviciuri cu patrunjel

In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita „tabbuli”, care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iata una din retetele de „tabbuli” frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar.

Patrunjelul ca adaos in hrana

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi „innobilate” prin adaugarea de frunze de patrunjel verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in sosuri, in garnituri.

Vinul de patrunjel

Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne

Intoxicatie etilica acuta (betie) – se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului din organism.

Vin pentru inima sanatoasa

Fumat – mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.
Ateroscleroza – nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de sange.
Ateroscleroza – nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de sange.
Litiaza biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni.
Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.
Anorexia – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare.. Mai mult, frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in profunzime.. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa.
Infectii recidivante, imunitate slabita – se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de ciuperci parazite. „De vina” pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente.
Astm – consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice. Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice.
Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara – conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor existenti.
Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand de cercetatori si se datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante volatile din patrunjel. Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
Cancer pulmonar – studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea profesorului G.Q.. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
Fertilitate la femei – consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare.
Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) – datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati antispastice, eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii.
Sindrom post-menopauza – se recomanda curele cu salata de patrunjel verde, care se consuma zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive.
Guta, reumatism – patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc.
Imbatranire, efect antioxidant – frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata.

Cultivat pe camp sau in ghiveci, la fereastra, patrunjelul are acelasi propietati curative

Anemie, anemie feripriva, deficit de fier – frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la 100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia. Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea globulelor rosii.
Vitamina C – frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6 saptamani.
Vitamina B12 – patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in organism, o vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi, bunei functionari a gonadelor etc.
Vitamina K – patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara coagularii normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange, mentinerii densitatii osoase etc.. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de patrunjel verde zilnic..

Tratamente externe

Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.
Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.
Intepaturi de insecte – se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri.
Dureri articulare – frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare..

Morcovul – Merita sa intre in cartea recordurilor

Merita sa intre in cartea recordurilor. E mai tare ca ginsengul la capitolul sanatate

Titlul de mai sus este un pic fortat. Si nu in privinta morcovului. Din contra! Comparatia cu morcovul este un frumos compliment pentru… ginseng. Nu putem asocia planta chinezeasca cu acest adevarat panaceu universal, reprezentat de radacina viu colorata a morcovului. Apoi, in timp ce ginsengul este folosit mai mult in medicina Extremului Orient, morcovul este o adevarata vedeta a medicinii de pe toate meridianele. Numai in ultimul deceniu, morcovului i-au fost consacrate mai multe studii medicale decat ginsengului, in intreaga sa “cariera” ca remediu. Exista in Statele Unite chiar un muzeu al morcovului si, credeti-ma, este o institutie mult mai serioasa si mai interesanta decat ar putea parea la o prima vedere. Dar de unde vine morcovul? Parerile sunt impartite: unii cercetatori spun ca ar fi fost “domesticit” cu cinci-sase milenii in urma in Orientul Mijlociu, pe teritoriul actualului Afganistan, in timp ce altii sustin ca ar fi originar din bazinul Marii Mediterane, la fel ca si rudele sale patrunjelul, telina sau leusteanul. Adevarul s-ar putea sa fie undeva la mijloc, morcovul pe care il cumparam astazi din piete fiind, se pare, o incrucisare dintre specia orientala, care are o culoare rosie-purpurie, si specia mediteraneana, a carei radacina are o culoare mai degraba galbena. Cert este ca inca din vremuri preistorice, morcovul este folosit ca aliment si ca medicament, ambele calitati fiindu-i din plin validate de catre studiile moderne. Dar inainte de a cunoaste utilizarile medicinale cu adevarat exceptionale ale morcovului, sa aflam mai multe despre diferitele tipuri de morcov folosite in alimentatie si in terapie.

Ce fel de morcov se foloseste in terapie

In lume exista incredibil de multe varietati de morcov (de ordinul sutelor), neasteptat de diferite intre ele. La noi in tara sunt folosite aproape exclusiv varietatile de morcov de culoare portocalie. In pietele noastre gasim morcovul portocaliu de consum, de forma cilindrica, dulce la gust si foarte bogat in vitamine, dar si un morcov furajer, de dimensiuni foarte mari, de forma conica, mai fad si mai sarac in substante nutritive. Mai rar, intalnim la noi si morcovul galben, care este foarte bogat in xantofila si luteina, doi pigmenti care previn degenerescenta maculara, ateroscleroza si cancerul pulmonar. In India si in China se foloseste si o varietate de morcov rosu, care contine un pigment numit licopina, care previne si combate gastrita si ulcerul gastric si, de asemenea, cancerul de prostata si cel ovarian. Morcovul purpuriu este cultivat in unele regiuni din Turcia si din Irak, fiind bogat in pigmenti antocianici, principii active care imbunatatesc vederea nocturna, combat inflamatiile articulare, previn trombozele de tot felul. Morcovul alb este intalnit in estul Afganistanului, in Pakistan si in Iran, si are aceasta culoare deoarece este lipsit de pigmenti, dar in schimb e foarte bogat in fibre alimentare, care dezintoxica organismul, imbunatatesc tranzitul intestinal, regleaza greutatea corporala, previn cancerul de colon. In fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vinetie foarte inchisa) contine, la fel ca si morcovul purpuriu, pigmenti antocianici, care intre altele scad nivelul colesterolului negativ (LDL), impiedica oxidarea acestuia pe artere, incetinesc procesele degenerative, protejeaza impotriva diferitelor forme ale bolii canceroase.

Cum preparam si cum administram radacina de morcov

Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacinile de morcov proaspete si nu cele conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina A, vitamina E, vitamina B1 si B3.

Sucul

Este forma de administrare a morcovului cea mai eficienta din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din morcovi proaspeti, bine spalati, dar necuratati de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine cu peria si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea morcovului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 150-300 ml de suc de morcov, o cantitate mai mare fiind contraindicata, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, pigmentari anormale ale pielii, stari de inapetenta. Sucul de morcov obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele si pigmentii pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Trebuie stiut, insa, ca sucul obtinut prin simpla mixare a morcovilor, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deorece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata

Se obtine dand prin razatoare morcovii, bine spalati in prealabil, si prin adaosul de ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de morcov se adauga de obicei si radacina de patrunjel, de telina, varza sau sfecla rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Din morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, organismul va putea extrage un procent neasteptat de mic de vitamine sau minerale, deoarece acestea raman “captive” in spatele peretilor celulari formati din celuloza. De exemplu, doar 25% din vitamina A din morcovul crud va putea fi asimilata, in timp ce din sucul de morcov obtinut prin centrifugare, procentul din aceasta vitamina asimilata creste pana la aproximativ 90%. In schimb, in salata cu morcov crud exista un procent foarte mare de fibre alimentare, foarte importante pentru imbunatatirea tranzitului intestinal, pentru tinerea sub control a greutatii, pentru prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scaderea glicemiei si a nivelului colesterolului.

Morcovul fiert

Morcovul fiert este mai digerabil

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din morcovul fiert decat din cel crud. Mai mult, morcovul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind ca atare recomandat in mod special persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, morcovul fiert poate avea, desi poate parea incredibil, o aplicabilitate terapeutica mai mare chiar decat cel consumat crud.

Tratamente preventive

Boala canceroasa – mai multe studii facute in Danemarca, sub conducerea dr. Kirsten Brandt, de la “Institutul Danez de Stiinte Agricole”, au demonstrat faptul ca administrarea morcovului incetineste cresterea tumorilor si chiar previne formarea acestora. Cea mai puternica substanta antitumorala continuta de morcov este – se pare – falcarinolul, un principiu activ care este secretat de aceasta leguma, pentru a se apara de atacul ciupercilor parazite. In studii facute pe culturi de celule canceroase, dar si pe animale de experienta, s-a observat ca sub influenta acestei substante, dezvoltarea diverselor tipuri de celule maligne este inhibata.

Cancer de piele – administrarea acestei legume pe de o parte are efecte antitumorale directe, iar pe de alta parte, reduce sensibilitatea pielii la actiunea nociva a radiatiilor ultraviolete in exces (betacarotenul este in buna masura responsabil de acest efect). Din aceste motive, curele de morcov sunt foarte eficiente pentru prevenirea cancerului de piele, inclusiv a melanomului malign.